Intrarea Lui Isus în Iersusalim - O zi istorică în împlinirea profeţiilor

Soarele a răsărit repede, ca în fiecare dimineaţă, arătându-și lumina la orizont. Iată o nouă zi în istoria orașului! Urmau să se împlinescă profețiile din Vechiul Testament cu privire la intrarea Prințului Păcii in Ierusalim. Poporul evreu se afla în perioada sarbătoririi Paștelui. Vechea cetate era plină de oaspeți de pretutindeni, din zone apropiate sau poate chiar din țări învecinate,veniți special pentru celebrare. Iulius Flavius (sec. al IV-lea d.Hr.) consemnează în scrierile lui prezența a peste 2 500 000 de oameni aflați în oraș zilele acelea. Cu toate acestea,cercetătorii moderni spun că ,în vremea aceea, așezarea nu putea avea mai mult de 30 000 de locuitori, iar la evenimente deosebite numărul lor era de șase ori mai mare, deci la intrarea lui Isus în Ierusalim se găseau in jur de 180 000 de persoane în localitate și prin împrejurimi.

---

O veste bună circula prin popor: Mântuitorul va fi prezent la sărbătoare. Ei Îl căutau și vorbeau unii cu alții în templu: „Ce credeți? Are să vină la Praznic?” Așadar , fiind ceva special, era de așteptat ca aglomerația să fie mai mare de această dată. „Paștele iudeilor era aproape și mulți oameni din ținutul acela s-au suit la Ierusalim înainte de Paște, ca să se curățească.” (Ioan 11:55-57). Vizitatorii călătoreau în grupuri, pe familii, în funcție de zona de proveniență. Spre exemplu, cei din Galileea stăteau prin părțile Betaniei , în sudul Muntelui Măslinilor.Cei care locuiau la 20 de mile distanță de Ierusalim simțeau obligația de a fi în oraș pe perioada sărbătorilor. Pregătirea era de asemenea fastuoasă : drumuri reparate, mormintele din stâncă zugrăvite ,iar copiii erau pe toate străzile, jucându-se entuziasmați.

Unul dintre evenimentele precedente acelei zile l-a adus pe Domnul în centrul atenției: învierea lui Lazăr. Informația aceasta s-a răspândit repede și nu a fost tocmai pe placul fariseilor și a preoților, de aceea căutau să-L omoare atât pe El cât și pe cel înviat,iar oricine Îl zărea trebuia sa dea de știre căpeteniilor.

Cu șase zile înainte de Paște, Isus își petrecuse noaptea acasă la prietenul său Lazăr. Între Ierusalim și Betania era  distanță de aproximativ opt kilometri  ( sau cinci mile). În acestă regiune de sud a muntelui, oamenii erau mai simpli, nu atât de sofisticați în ideile lor spirituale precum cei din zona templului. Aici se găsește terenul potrivit pentru vestirea evangheliei Împărăției și pentru înfăptuirea minunilor!

Pare-se că acești locuitori  Îl cunoșteau bine pe Domnul; El devenise popular printre ei și era ascultat cu plăcere. În câteva rânduri au avut intenția de a-L face și împărat: „Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila și să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur.”( Ioan 6:15). Pentru public, El era cel care-i vindeca, le dădea mâncare și urma să-i elibereze de sub jugul roman. Credeau asta chiar dacă Isus le specificase de atâtea ori că Împărăția Lui este cerească, nu pământească!

Pentru conducătorii poporului, saduchei, farisei, cărturari și alții care erau numiți în Matei 23 „fățarnici” și „orbi” din cauză că apelau la compromisuri religioase doar pentru a fi pe plac romanilor, Isus reprezenta un inamic potențial care punea crezul tradițional sub acuzație și nicidecum nu era considerat a fi Mesia.

La intrarea în capitală, din descrierile celor patru evanghelii, putem observa că Isus era însoțit de două grupuri: cei din față, care veneau din oraș în întâmpinare , curioși de strigăte - „Osana! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!” (Marcu 11:9), și cei din spate, ucenicii împreună cu însoțitori galileeni.Osana inseamna „mantuieste-ne acum te rugam”-salveaza-ne acum,te rugam”
Această exlamatie nu era folosita doar ca o rugaciune ci și ca un strigat de bucurie, alături de citarea versetului 26 din Psalmul 118:" Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului."
Dacă până atunci Isus i-a oprit pe oameni să-L proclame împărat (Marcu 6:4-46 si Ioan 6:16) pe motivul că nu a sosit ceasul ,de data aceasta  Îi încurajeaza pe ucenici să facă  această declarație . 

Pastorul baptist Nelson Price afirmă că același public entuziasmat care exclama „Osana!”, dupa numai câteva zile va striga „Răstignește-L!”. Ideea este surprinsă și în versurile poetului creștin român, Traian Dorz: „Vineri...zori de zi... Și-aceia ce-I strigaseră OSANA / Îl loveau acum cu pumnii la Caiafa și la Ana”.

Sosirea lui Isus în cetate subliniază faptul că Lui nu i-a fost teamă de  puterea și cursele inamicilor, iar prin această faptă Și-a încurajat și ucenicii,care erau plini de frică; totodată le-a aratat suferințele prin care trebuia să trecă. Putem observa că Isus cunoștea momentul și scopul pentru care a venit în lume, umilința îndurată, chiar daca era ovaționat și apreciat în acele clipe, dar în același timp și autoritatea deținută (nu la multă vreme după aceea a poruncit smochinului să se usuce -Marcu 11:13-  și a curățit templul de negustori -Marcu 11:15).

Să ne uitam la câteva dintre "uneltele" folosite de Isus în acea zi:

1. Timpul- unealta din viata noastră pe care încercăm să o folosim cu cea mai mare atenție; vrem să fim la momentul potrivit la destinație! Și în viața lui Isus acesta a avut un rol important, ceasul lui Isus nu a fost niciodata târziu sau prea devreme. Uitandu-ne la paștelor eveilor, (ei celebrau ieșirea din Egipt) vedem că era  sărbătorit în data de 15 a lunii Nissan ( mijlocul lui Aprilie) .
Profetul Daniel dă defapt o dată exactă  în prorocia din  cartea Daniel 9:24-26 .De la reconstruirea Ierusalimului până la intrarea lui Isus în cetate trebuiau să fie 173 880 zile. (7 (saptamani) perioade x 70 de ani ca drumurile si zidurile sa fie construite = 483 de ani. 483 de ani x 365.25zile =173.880 zile )
Isus mersese în Betania cu șase zile înainte de sărbătoare (Ioan 12:1)și intrase in Ierusalim ziua următoare ( april 6 0032),toate acestea adunate îndeplinind exact numărul de zile din profeția lui Daniel.
Neemia 2:8 -în luna Nissan a anului 444 î.Hr. , pe vremea lui Ieremia, Artaxerxes, regele Persiei, dă poruncă lui Neemia să reconstruiască Ierusalimul. (Ezra 1:1-3) .Prin această comandă se începe constuirea drumurilor, astuparea gropilor și reconstruirea zidurilor conform prorociei lui Daniel.
Putem vedea prin acestea cum Dumnezeu Tatăl arată încă o dată că Isus e Mesia.
Observam așadar că timpul lui Dumnezeu este perfect, chiar dacă prorocia despre acea zi a fost vestită cu multă vreme înainte, împlinirea a venit la data exactă. Mai mult decât atât ,profeția spunea că Mesia va veni înainte de a fi distrus templul, iar acest lucru s-a întâmplat abia în anul 70, la 37 de ani după rastignire .
Dacă ne uităm la genealogia lui Isus vedem că și aceasta este conform profețiilor: descendent din Avraam (Genesa 12:3) Isaac (Gen 17:19) și Iacob (Numeri 24:17) ,din tribul lui Iuda (Gen 49:10) va da o pace împărăției scaunului lui David ( Isaia 9:7).

2.Resursele.
Ca și în orice proiect, este important să avem resursele necesare pentru a-l termina . Ne vom uita la câteva resurse folosite de Isus în acea zi:
A. Măgărușul. 
Isus nu a venit călare pe un cal (calul reprezintă război, Îl vedem pe un cal doar în Apocalipsa). Isus folosește la intrarea lui în Ierusalim un măgăruș,ca preprezentant al păcii („print al pacii” Zaharia 9:9)
Domnul avea nevoie de măgărița si  mânzul iei. Profetia lui Zaharia cu 450-500 de ani inainte spune : „ Saltă de veselie fiica Sionului.Strigă de bucurie ,fiica Ierusalimului. Iata că Împăratul tău vine la tine , El este neprihanit și biruitor, smerit și călare pe un magar,pe un mânz,pe mânzul unei măgărițe.”
Isus cunoaste prorocia și ca atare, ăn Marcu 1:2 poruncește ucenicilor:” Duceti-va in satul dinaintea voastra ,Indata ce veti intra in El ,veti gasi un magarus legat pe care nu a incalecat inca nici un om ,dezlegati-l si aduceti-Mi-l. Matei 21:2 spune mai precis implinirea prorociei: "Duceti-va in satul dinaintea voastra in el ve-ti gasi o magarita legata si un magarus impreuna cu ea deslegati-i si aduceti-i la Mine".
B. Haine.
Hainele întinse pe jos sau cele puse pe măgăruș simbolizează închinarea adusă noului rege, Mesia . În est era obiceiul  de a acoperi drumul pe care urma sa vină cel onorat cu îmbrăcăminte sau cu crengi. Vedem acestă imagine și în 2 imparati 9:13: ”Îndata si-au luat hainele si le-au pus sub Iehu pe treptele goale .Apoi au sunat din trambita si au zis: Iehu este imparat”

Crengi 
Poporul credea că întâmpină un rege eliberator, de aceea au așezat pe pământ ramuri de palmier și finic, folosite de evrei la sărbători-Levitic 2:40- (sau evenimente politice precum a fost scoaterea Ierusalimului de sub dominație siriană de către Iuda Macabeul). Aceste plante reprezentau triumful și victoria în cultura romană și în cea greacă, iar pentru egipteni însemnau viață eternă și le purtau la funeralii.
În Apocalipsa 7:9 avem încă un exemplu al triumfului,de acestă dată în locurile cerești: ” O gloată de oameni cu ramuri de finic în mână”.
Mixând aceste simbolistici, putem spune că intrarea lui Isus in Ierusalim semnifică „învingerea glorioasă a lui Hristos asupra morții."

Scopul venirii lui Mesia 

În anul 175 î.Hr,  Antiochus Epiphanes cucerește Ierusalimul. Sacrifică porci în sfântul templu ca o blasfemie, făcând templul necurat. Trei ani mai târziu, Iuda Maccabeul recucerește acestă cetate printr-o răscoală și încearcă să curețe fizic spurcăciunea adusă de Epiphanes. Acum, o dată cu intrarea în Ierusalim și în templu, Isus curăță totul din punct de vedere spiritual( în Matei găsim scris că Domnul și-a continuat ziua mergând la templu, iar spre seară s-a întors în Betania, unde și-a petrecut noaptea alături de ucenici) .

A venit sa ierte. A fost proclamat rege și domn. Numele grecesc pentru „DOMN” este HUDOS. Acest cuvânt era folosit pentru a arăta respect față de cineva care era stăpânitor peste alții. S-a adus ca jertfă supremă de ispășire pentru întreaga lume pe El însuși, la Golota. Daca de sărbătarea paștelui evreul mergea să ducă la templu jertfă de curățire pentru păcatele lui sau a familei lui ,Isus s-a jertfit pe Sine nu pentru iertarea păcatelor lui ,căci El era neprihănit,ci pentru spălarea păcatelor omenirii.

Ziua aceasta ramâne în istorie ca ziua împlinirii  profețiilor  despre  Isus, care e Mesia , și marchează intrarea Lui în săptămâna patimilor.