Disciplina Postului - Partea 2

Scopul Postului
Postul trebuie să se concentreze totdeauna asupra lui Dumnezeu. Asemenea prorociței Ana, trebuie să ,,slujim lui Dumnezeu cu post și rugăciuni.” (Luca 2:37) Charles Spurgeon a scris:,, Perioada de post și rugăciune, pe care am petrecut-o la Tabernacol, a fost cu adevărat înălțătoare; niciodată porțile cerului nu s-au deschis mai larg, niciodată inimile noastre nu au fost mai aproape de Slava Supremă a lui Dumnezeu.” Dacă postul nostru nu este dedicat lui Dumnezeu în totalitate și cu credincioșie, este doar trudă omenească și-n zadar.

De-a lungul istoriei, a prins contur ideea de post regulat. Lauda fariseului din parabola lui Isus se referă la o practică frecventă a vremii: ,,Eu postesc de două ori pe saptămână”
(Luca 18:12)

Didahiile recomandau două zile de Post pe Săptămână:
Miercurea și vinerea. Conciliul al II-lea de la Orleans, din secolul al VI-lea, a decretat Postul Regulat Obligatoriu. John Wesley a încercat să reînvie această învățătura și i-a îndrumat pe primii metodiști să postească miercurea și vinerea. Era atât de strict în această privință încât refuza să ordineze pe cineva în Biserica Metodistă dacă omul respectiv nu postea în aceste două zile.

Scopul Postului
Postul trebuie să se concentreze totdeauna asupra lui Dumnezeu. Asemenea prorociței Ana, trebuie să ,,slujim lui Dumnezeu cu post și rugăciuni.” (Luca 2:37) Charles Spurgeon a scris:,, Perioada de post și rugăciune, pe care am petrecut-o la Tabernacol, a fost cu adevărat înălțătoare; niciodată porțile cerului nu s-au deschis mai larg, niciodată inimile noastre nu au fost mai aproape de Slava Supremă a lui Dumnezeu.” Dacă postul nostru nu este dedicat lui Dumnezeu în totalitate și cu credincioșie, este doar trudă omenească și-n zadar.

Binefacerile fizice, profunzimea în rugăciune, discernământul spiritual, toate acestea nu trebuie niciodată să-L înlocuiască pe Dumnezeu ca element central al postului nostru. John Wesley spunea: ,,Postul să fie pentru Dumnezeu și ochii să ne fie ațintiți asupra Lui, să-L slăvim pe Tatăl nostru care este în ceruri și nu altul…” Doar astfel vom ajunge să-L iubim pe Tatăl nostru mai mult decât binecuvântările pe care ni le dă. Mai mult decât oricare altă disciplină, această practică scoate la iveală lucrurile care ne domină, fapt ce constituie un mare câștig pentru ucenicul adevărat, care dorește să fie transformat după chipul și asemănarea Domnului nostru, Isus Cristos.

Cel mai adesea noi acoperim ceea ce se află înăuntrul nostru cu hrană și cu alte lucruri râvnite, dar postul face ca aceste lucruri să iasă în evidență, pentru a ne cunoaște pe noi înșine mai bine. De exemplu: mânia, invidia, gelozia, frica, lăcomia, pofta rea, mândria, îmbuibarea etc. Toate acestea sunt roade ale firii noastre pământești, care nu pot fi identificate atât de bine ca și atunci când stăm în zile speciale de post.

David spunea: ,, Plâng și Postesc” (Psalmul 69:10)
La început, vom spune că mânia noastră se datorează foamei, dar apoi vom înțelege că suntem mânioși din pricina duhului de mânie care este în noi. Aceste descoperiri nu pot decât să ne facă bine, deoarece știm că vindecarea este posibilă prin puterea lui Cristos. Postul ne reamintește că trăim ,, cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4)

Dumnezeu, și nu hrana, este ceea ce ne susține.
Prin urmare, a ajuna înseamnă nu atât a ne abține de la mâncare, cât a ne ospăta din Cuvântul lui Dumnezeu. Postul este un ospăț pe cinste! Ucenicii I-au adus lui Isus hrană, crezând că e flămând. El a spus: ,,Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoașteți…Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui”(Ioan 4:32, 34) . Secul, cum se mai numește, ne menține într-un echilibru sănătos al vieții, însă are scopul să ne și smerească sufletele noastre față de Dumnezeul nostru. David scrie: ,,Îmi smeream sufletul cu post.” (Psalmul 35:13)

Nu trebuie să uităm nici o clipă că principala lucrare a regimului biblic este de natură spirituală. Așadar, vom duce o luptă spirituală, care va fi nevoie de folosirea armelor prezentate în Efeseni 6. John Wesley a spus: ,, Oricare au fost motivele ce i-au însuflețit pe cei din vechime în îndeplinirea cu zel și statornicie a acestei îndatoriri ,,postul” ele sunt la fel de puternice pentru a ne însufleți și pe noi, astăzi.”