Atitudini în rugaciune

Explicaţii şi baze biblice:
Rugăciunea poate fi definită în felul urmator: Rugăciunea este comunicarea personală cu Dumnezeu.
De ce vrea Dumnezeu să ne rugăm?
În primul rând, rugăciunea nu este facută pentru ca Dumnezeu să afle ce anume ne lipseşte nouă, pentru că Isus ne spune: ,,Căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să-I cereţi voi” ( Mat. 6:8). 

---

Dumnezeu vrea să ne rugăm pentru că rugăciunea este exprimarea încrederii noastre în Dumnezeu şi un mijloc prin care încrederea noastră în El va creşte. Accentul primar al învăţăturii Bibliei despre rugăciune este acela că trebuie să ne rugăm cu credinţă, adică cu un sentiment de totală dependenţă de Dumnezeu. Creatorul nostru se bucură când noi, creaturile Sale, ne punem încrederea în El, tocmai pentru că cea mai potrivită relaţie dintre Creator şi creaţie este o atitudine de dependenţă. Rugăciunea facută într-o atitudine de dependenţă totală și smerenie demonstrează că suntem cu adevărat convinşi de inţelepciunea lui Dumnezeu, de dragostea, bunătatea şi puterea Lui – de fapt, de toate atributele care alcătuiesc caracterul Său moral și perfect. Când ne rugăm lucrarea Împărăţiei înaintează. În felul acesta, rugăciunea ne dă oportunitatea de a ne implica într-un mod semnificativ în lucrarea Impărăţiei şi dă astfel aspect vieţii noastre ca şi creaturi făcute după chipul lui Dumnezeu.

Eficienţa Rugăciunii

Oare Îl afectează ea pe Dumnezeu şi-n același timp lumea din jurul nostru?

Rugăciunea după voia lui Dumnezeu.

Ioan ne spune: „ Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva dupa voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere , ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15). Voia Sa este să ascultăm Cuvântul Lui şi să ţinem poruncile Lui. Noi trebuie să căutăm să ascultăm în mod desăvârşit de poruncile Lui, pentru ca voia lui Dumnezeu să se facă „ precum în cer şi pe pamânt” ( Mat. 6:10). Pentru acest motiv, cunoaşterea Scripturii ne poate fi un ajutor extraordinar când ne rugăm. Citirea regulată şi memorarea Scripturii cultivate de-a lungul anilor de viaţă creştină vor creşte profunzimea, puterea şi înţelepciunea rugăciunilor noastre.


Rugăciunea cere ascultare.

Din moment ce rugăciunea este o relaţie personală cu Dumnezeu, orice lucru din viaţa noastră care nu-i după voia Lui va sta în calea sa. Psalmistul zice: ,,Daca aş cugeta lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul” (Ps.66:18). Deşi ,,jertfa celui rău este o urâciune înaintea Domnului”, prin contrast, ,,Domnul ascultă rugăciunea celor neprihăniţi” (Prov. 15:8). Învăţătura aceasta nu trebuie însă înţeleasă greşit. Când venim înaintea lui Dumnezeu prin harul Său, venim curăţaţi prin sângele lui Cristos ,,cu cât mai mult sangele lui Cristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfa fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu!” (Evrei 9:14)

În rugăciune ne mărturisim păcatele.

Deoarece ascultarea noastră de Dumnezeu nu este niciodată perfectă în viaţa aceasta, depindem în permanenţă de bunătatea lui Dumnezeu de a ne ierta păcatele. Mărturisirea păcatelor este necesară pentru ca Dumnezeu ,,să ne ierte” în aşa fel încât să restaureze relaţia Sa cu noi. Domnul ne va aduce aminte de alte păcate care trebuie mărturisite. Privitor la păcatele pe care le-am săvârşit inconştient sau pe care le-am uitat, este bine să ne rugăm aşa cum s-a rugat David: ,,iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc” (Ps 19:12).

În rugăciune iertăm pe alţii.

Isus a zis: ,,Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatal vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6:14-15). În mod similar Isus a zis: ,,Şi când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru că şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre” (Marcu 11:25) De fapt, Isus ne porunceşte să includem în rugăciunile noastre cererea ca Dumnezeu să ne ierte aşa cum i-am iertat noi pe alţii care ne-au făcut rău. Adică fară să simţim ură sau amărăciune împotriva altei persoane sau fără să nutrim gânduri de răzbunare. Dacă în viaţa noastră există oameni pe care nu i-am iertat până în momentul când spunem rugăciunea aceasta înseamnă că, de fapt, Îi cerem lui Dumnezeu să nu restaureze o relaţie corectă cu noi după ce am pacătuit, exact la fel cum procedăm cu cei care au greşit faţă de noi. În plus, dacă nu putem ierta din inimă pe semenii noştri înseamnă că ne descalificăm şi nu lucrăm într-un mod plăcut Domnului şi benefic nouă. Aşa că Dumnezeu declară că Se va depărta de noi atâta timp cât nu iertăm pe alţii. (Mat 6:12) În final, lauda şi mulţumirea aduse lui Dumnezeu pentru toate circumstanţele, pentru orice eveniment pe care El l-a îngăduit în viaţa noastră constituie un element esenţial al rugăciunii. Când însoţim rugăciunile noastre cu mulţumiri smerite şi sincere adresate lui Dumnezeu din inimă, acestea vor fi acceptate. Modelul de rugăciune pe care ni l-a lăsat Isus începe cu un cuvânt de laudă: ,,Sfinţească-Se Numele Tău”.

Bunul Dumnezeu să ne ajute în fiecare zi să înţelegem conceptul despre ,,Disciplina Rugăciunii”